Nici nu îmi amintesc foarte bine când am fost super entuziasmat să pun mâna pe un telefon (în afară de al meu, al meu îmi place foarte mult :D). Nu mă înțelegeți greșit, dar în ultima vreme vezi AI aici, AI acolo, AI peste tot, dar mai las-o încolo de treabă. O sa fiu alergat după următoarea frază însă tot o voi spune. Anul acesta nu am fost foarte impresionat de “marile” lansări în materie de telefoane. Multe modele de top sunt cele de anul trecut dar cu niște AI presărat ici pe colo și niște mici actualizări pe partea de conectivitate, poate un CPU mai “meșterit” pe la colțuri și cam atât. Exagerez, dar încercând sa fiu rezonabil, la fel de bine aș putea trăi și cu un model 2023 vs 2024. La finalul zilei tot scroll dai pe rețelele de socializare, tot pierzi vremea pe YouTube în loc să dormi și tot comanda de pe Glovo îți faci la birou. Dacă vrei poze îți iei un [adaugă_telefon_scump_aici] și ai rezolvat problema. Diferențele la acest capitol între telefoanele de top erau atât de mici încât privitul la microscop pentru a dezbate care este mai bun devenea din ce în ce mai obositor. Până acum! Huawei a scos artileria grea și s-a gândit să arate industriei cum se realizează cu adevărat un set de camere demn de anul 2024. 

Inginerie sub formă de artă

Bine, bine, poate artă e mult prea mult spus în condițiile în care un telefon modern convențional este limitat de forma lui. Măestria adevărată este de a face acest dreptunghi să fie plăcut, să fie mai interesant decât celelalte dreptunghiuri și în același timp să îți ofere o senzație atunci când pui mâna pe el. Huawei se pricepe de minune la acest lucru și ne-a dovedit de multe ori prin produsele sale care pun accent pe elementul estetic și funcțional.  Pura 70 Ultra este încă un exemplu de o astfel de măestrie, unde fiecare detaliu, fiecare colțișor și fiecare unghi din care  privești telefonul te va face să zici Bă ce mișto e!

Pura 70 Ultra, care btw se pronunță corect “Piura”, face parte din categoria grea de telefoane mobile. Adică este un smartphone robust, excelent construit și pe care dacă îl scapi pe jos ai face bine să ai la îndemână contactul meșterului care pune gresie. Nu spun acest lucru într-un sens negativ, ci mai degrabă pentru a evidenția modul în care telefonul oferă sentimentul de calitate. Cântărește aproximativ 226 g și are o grosime de 8.4 mm.

Spatele texturat care imită pielea se îmbină perfect cu rama metalică oferind acea continuitate imposibil de ignorat. Muchiile curbate îi oferă o ergonomie foarte bună în raport cu dimensiunea lui însă finisajul lucios este destul de alunecos, mai ales dacă ai mâinile ude. Recomand atenție sporită în timpul manevrării, sau utilizarea husei incluse în pachet, chiar dacă lateralele sunt decupate, spatele adaugă puțin mai multă aderență. Sticla de protecție a ecranului se numește Crystal Armour Kunlun Glass și a fost îmbunătățită pentru a rezista mai bine la impact în raport cu versiunile anterioare. Nu am testat și sincer nici nu îmi doresc în mod particular să zdrobesc acest telefon, ar fi păcat. De asemenea, și ea la rândul ei, este asamblată cu mare precizie, oferind aceeași continuitate precum spatele telefonului.

Din punct de vedere al construcției Pura 70 ține pasul industriei, oferind tot ce se poate mai bun la acest capitol.  În mod așteptat, rezistența la apă și praf este nelipsită, telefonul fiind certificat IP68.

Un display de excepție

Uite că o spun, retina mea consideră ca Pura 70 Ultra are cel mai bun ecran de până acum. Nu vorbesc despre specificațiile tehnice ale lui, ci despre faptul că în bătaia directa a soarelui, poți vedea ce scrie pe el într-un mod foarte clar. Da, este un ecran generos de 6.7 inchi, cu o rezoluție de 2844 × 1260 px, tehnologie LTPO OLED și rată de reîmprospătare de 120 Hz. Vezi, nimic impresionant, telefonul meu este un P-OLED la 144 Hz și cu toate astea sunt momente când caut un petic de umbră să citesc un mesaj. Huawei a reușit să mă impresioneze cu adevărat. De asemenea, textul mic, elementele grafice ale interfeței dar și conținutul multimedia sunt afișate cât se poate de clar grație densității absurde de aprox. 460 ppi. Încerc să mă fac mai bine înțeles: un monitor convențional de 27 inchi și rezoluție FHD are o densitate de aprox. 100 ppi în cazurile bune, iar dacă stai prea aproape îi poți număra pixelii. Densitatea mare a telefonului îți lasă senzația că privești o hârtie printată, unde nu poți vedea cu ochiul liber pixelii separați.

Centru multimedia portabil

Dincolo de ecranul superb, Pura 70 Ultra reușește să impresioneze și prin abilitățile sale audio. Cele două difuzoare oferă un sunet bogat, cu bas prezent, înalte clare și medii care nu se pierd în restul frecvențelor. Când suna telefonul, uneori aveam senzația că port în buzunar o boxă portabilă de dimensiuni mici, nu un smartphone. Cel mai important lucru, este că îl auzi în metrou, în zonele aglomerate, sau când trece tramvaiul pe Calea Călărași (pentru cititorii care nu stau în București, Calea Călărași este o stradă cu o singură bandă pe sens, șină de tramvai teribil de proastă, iar gropile au și ele niște asfalt în jurul lor, totul fiind completat de un trafic infernal).

În ceea ce privește conexiunea wireless, smartphone-ul utilizează Bluetooth 5.2 alături de următoarele codecuri: BLE, SBC, AAC, LDAC și L2HC. Calitatea sunetului este foarte bună, în special în cazul în care utilizezi căști Huawei precum FreeBuds 3 PRO, 6i, sau 5i. Am testat și alte perechi precum Philips Fidelio X3, Sony WI-C200 și Skullcandy Dime. Am conectat telefonul și la câteva boxe portabile precum JBL GO 1,2 și 3, Marshall Emberton și un adaptor Hama BT-Rex pe care îl folosesc la stația audio. În toate cazurile, m-am bucurat de muzică fără întreruperi sau alte probleme. De asemenea, legătura între telefon și dispozitivul dorit se realizează foarte rapid, aproape instant.

Din partea mea, Huawei are un +1 la acest capitol, mai ales pentru cele două difuzoare care sunt notabil mai performante în raport cu modelele de top anterioare, dar și pentru faptul că țin piept 1:1 cu ceea ce oferă competiția în același segment de preț.

Camera

Mai sunt câteva lucruri de spus despre acest telefon și aș fi vrut să las camerele spre sfârșit, vorba aceea, ce-i mai bun este la urmă, însă nu mai am răbdare până atunci. Huawei are deja un renume în ceea ce privește fotografia mobilă, însă, de data aceasta îmi este foarte greu să fac diferența între un aparat foto compact și un telefon. Aranjamentul camerelor pe hârtie este cam așa: senzor principal MARE de 1 inch cu rezoluție de 50 MP, sistem optic cu diafragmă variabilă f/1.6- f/4.0 și stabilizare de tip sensor-shift, adică senzorul în sine este montat pe un sistem de stabilizare, cameră telefoto de 50 MP f/2.1 cu stabilizare clasică și zoom optic 3.5x și în final, o cameră cu lentilă ultrawide f/2.2 cu senzor de 40 MP și capacitate de focalizare automată.

Acum, ceva la care nu vă așteptați, lentila principală este mobilă. Se extinde în timpul utilizării camerei și se retrage atunci când ieși din aplicație sau blochezi ecranul. Interesant! Pentru cei care își fac griji că s-ar putea defecta în timp, ansamblul este foarte solid, iar în cazul în care telefonul simte o schimbare bruscă a poziției, retrage automat obiectivul în carcasă. Designul triunghiular al camerelor este și el…. diferit să-i spunem. Poartă și un nume, iar acesta este „Super Symbol”, he he, se potrivește cu Super Chestii. Lăsând gluma deoparte, mi se pare interesant că Huawei a mers atât de departe pe firul acesta încât să-i dea un nume. Ce pot să spun, este o dovadă clară a dedicării producătorului în a îmbina moda cu tehnologia. Ca de fiecare dată, i-a ieșit.

Revenind la camere, hai să vorbim puțin despre fotografiile scoase cu dânsul. Eu unul am rămas nu doar plăcut surprins, ci extrem de entuziasmat când am văzut ce pot scoate acestea, mai ales pe timp de zi. Pe timp de noapte, discutăm după. Las aici câteva cadre preferate la rezoluție maximă , apoi următoarele vor fi redimensionate pentru a optimiza timpul de încărcare.

Cadrele în lumina zilei sunt sunt pline de detalii și culori bogate. Oriunde ai îndrepta obiectivul, este imposibil să nu obții o fotografie bună. Hardware-ul foarte bun în combinație cu softul de procesare al imaginii reușește să depășească orice provocare legată de condițiile de lumină.  În majoritatea cazurilor HDR-ul reține atât detaliile cerului strălucitor cât și cele ale subiectului. Nu am să comentez în funcție de fiecare cameră pentru că nu îi văd rostul. După câteva cadre de test, am decis să merg prin oraș și să folosesc toate opțiunile de apropiere disponibile în aplicație, adică 2x, 3.5x și 10x (unde combină și zoom digital) și să „simulez” faptul că am la mine un aparat foto în toată regula. Adesea am folosit opțiunea 2x deoarece se apropie foarte mult cu un obiectiv foto de 50mm, preferatul meu. Imaginile de mai jos sunt trase în modul automat, la fel cum ar proceda un turist care nu are timp să bibilească fiecare setare în parte. Nu regret că am făcut asta.

Culori, DA, detalii, DA, satisfacție 100% DA!!! Pot spune că în sfârșit, un telefon poate fi o cameră excepțională nu doar pentru vacanță ci și pentru proiecte creative. Clar nu se compară cu un DSLR, însă în raport cu telefoanele de anul trecut, dar și de anul acesta, Pura 70 Ultra le dă clasă, prin simplu fapt că experiența „point’n’shoot” este fără cusur. Îl scoți din buzunar, dai zoom dacă vrei, apeși pentru focus rapid, apeși pe declanșator și iată, ai o amintire, nu doar o fotografie făcută într-un moment plăcut.

*Notă: abilitățile macro ale telefonului sunt remarcabile, nivelul de detalii find foarte mare în comparație cu alte camere macro de pe piață. Practic, poți utiliza fotografiile și în alte contexte dincolo de amuzament.

Mergem mai departe către fotografiile trase pe timp de noapte. Cu mici excepții, telefonul s-a comportat exemplar. Pe stradă, la lumina felinarelor sau a vitrinelor am reușit să captez imagini bune spre foarte bune pentru un telefon mobil. Cu ocazia asta le mulțumesc și prietenilor care m-au lăsat să postez fotografiile cu ei, pentru a vă arăta și vouă cum se descurcă acest dispozitiv.

Mai jos, sunt câteva cadre mai puțin reușite, unde se poate observa clar cum AI-ul încearcă fără succes să adauge detalii pe care camera nu le poate capta în condiții nefavorabile de iluminare. Realist vorbind, nici nu poți avea pretenții de la un obiectiv cu lentile de dimensiunea unei unghii. Cu toate acestea, faptul că în afara acestor cazuri izolate telefonul se descurcă de minune noaptea, este de apreciat.

Mai am să vă spun despre filmare. Exact ca și în cazul fotografiilor, majoritatea utilizatorilor nu își bat prea mult capul  cu setările avansate. Scot telefonul din buzunar apasă pe REC și gata. Același lucru am făcut și eu în timp ce eram cu Andrei în mașină , mergând pe „minunatele” drumuri ale capitalei. Telefonul s-a descurcat fantastic în a stabiliza imagina în astfel de condiții, iar efectul de focus hunting este aproape inexistent. De asemenea a gestionat cu succes și reflexiile geamului sau schimbările bruște de luminozitate în momentul în care am intrat în Pasajul Unirii.

Căldura m-a afectat rău de tot, iar cei doi neuroni funcționali rămași de serviciu s-au copt și ei =))

Închid acest capitol vorbind și despre camera selfie. Cu un senzor de 13 MP, o deschide a diafragmei f2.4 și funcție de auto focus, cadrele sunt satisfăcătoare, atât pe partea foto cât și pe cea video.

În mod similar, las mai jos câteva selfie-uri și o filmare realizată în timpul plimbării cu Andrei. Eu unul mă declar mulțumit de abilitățile acestei camere. Dacă stau mai bine să mă gândesc, camera frontală este perfectă pentru vlogging.

Celelalte „chestii” care formează un telefon

Acum că am vorbit despre ceea ce face acest smartphone să strălucească, hai să vă spun și câteva despre creierul operațiunilor. La baza tuturor proceselor operaționale stă un chipset Kirin 9010 (7nm) dezvoltat în regim propriu. Nu am întâmpinat nici măcar o situație în care să se blocheze interfața, să aștept să se deschidă aplicații și cel mai important, să nu pot folosi camera pentru că s-a încins prea mult. Unii ar spune că puterea de procesare nu se ridică la standardul industriei din zona high-end, însă, dacă mă întrebi pe mine, atâta timp cât experiența de utilizare este ultra fluidă, iar procesorul este capabil să finalizeze orice sarcină, nu văd unde e problema. Ce faci cu +/- câteva procente în testele sintetice? Doar nu minezi cu telefonul, iar Facebook arată la fel și pe SnapDragon. În fine, las pentru curioși o captură de ecran cu rezultatele din Geekbench.

Degeaba ai componente faine, dacă nu ai și un sistem de operare pe măsură. EMUI 14.2, interfața celor de la Huawei a primit câteva actualizări care contribuie la o experiență de utilizare mai bună. Niște efect de blur pe aici, niște padding pentru elementele grafice pe dincolo, niște iconițe mai rafinate și uite așa, te apropii de o interfață grafică optimizată. În comparație cu versiunea anterioară schimbările nu sunt majore, dar se simt instant. A trebuit să arunc o privire la EMUI 13 de pe Nova 10 Pro pentru a observa aceste mici îmbunătățiri. Mie personal îmi place modalitatea actualizată de a deschide o aplicație într-o fereastră și/sau de a o păstra „minimizată” într-o pictogramă pe marginea ecranului: practic o tragi din ecranul „recente” în colțul din dreapta sus și gata. Dincolo de acest lucru, tot sistemul de operare este mai rafinat, atât din punct de vedere estetic, cât și funcțional, față de varianta anterioară.

Adevărata schimbare majoră  intervine în cazul utilizării aplicațiilor care necesită serviciile Google. Adio GBox și bun venit microG. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu acest nume micro G este un proiect open source care abordează implementarea serviciilor Google într-o manieră deschisă (adică toată lumea poate arunca o privire asupra codului sursă). Dacă printre voi se află și pasionați de moding, cu siguranță știți despre acest proiect. Pentru a folosi aceste servicii, tot ce trebuie să faci este să cauți în Huawei App Gallery o aplicație precum YouTube sau Drive și un meniu de tip pop up te va direcționa către pagina de descărcat microG. Mă bucur tare mult să văd această implementare, mai ales din punct de vedere al transparenței în raport cu gestionarea datelor personale. Chiar și așa, este o soluție de tip „workaround”, însă este cea mai bună de până acum. De asemenea, cred că mulți utilizatori care s-au depărtat de Huawei din cauza situației create de lipsa magazinului Play, au acum ocazia să mai dea o șansă brandului. Cred că următorul pas este ca Huawei Pay să fie implementat și acceptat de băncile locale.

Pe partea de conectivitate, telefonul are WiFi 6, iar rețeaua mobilă merge în continuare pe 4G în România. Acasă, la birou, pe stradă sau în metrou am putut asculta muzică de pe YouTube fără întreruperi, să verific mesajele sau să caut informații pe internet.

Toooooot ce am scris mai sus este alimentat de un acumulator cu o capacitate de 5200 mAh și susținut de 12 GB RAM. Enorm pentru un telefon mobil dacă mă întrebi pe mine. Într-o zi de utilizare moderată spre intensă telefonul nici măcar nu a gâfâit. Nu am închis aplicațiile și nu am menajat alte procese de fundal. Bateria se încarcă foarte rapid la 100W prin cablu și 80W wireless. Din fericire încărcătorul este inclus în pachet alături de cablul cu mufă USB-C la ambele capete.

Cred că este prima oară când văd un adaptor de priză care are doi conectori diferiți, lipiți unul de celălalt. Acest lucru păstrează și compatibilitatea cu un cablu USB tip A. Foarte tare, un încărcător, multiple cabluri și dispozitive.

De asemenea, telefonul poate încărca până la 18W un alt dispozitiv prin prin cablu și are și funcție de încărcare wireless reversibilă până la 20W. Ghici cine și-a încărcat celalalt telefon și perechea de căști on the go? Me baby!

Acestea fiind spuse, articolul de astăzi se apropie de sfârșit. Pura 70 Ultra este un telefon flagship care din punctul meu de vedere își merită pe deplin numele de Ultra. Cu un design inedit, abilități foto și multimedia de excepție, dar și cu o rezistență de invidiat la stresul unei zi pline, îmi este imposibil să nu îi acord abțibildul Super Chestii. Mai este ceva care contribuie la experiența avută și anume siguranța că nu rămân fără baterie atunci când îmi este lumea mai dragă, dar și sentimentul de încredere oferit de telefon atunci când ai ceva serios de rezolvat.

Consider că modelul acesta este un competitor de luat în considerare,  mai ales dacă ești în căutarea unei experiențe tehnologice de top în ceea ce privește un telefon mobil. Dacă ar fi ceva de comentat, este prețul lui destul de piperat. Aproximativ 7500 de lei pentru varianta de 1TB. Chiar și așa voi ați văzut cât costă merele?

Puțină răutate abstractă de final:

În livadă îți aduci tu soarele pentru flori, dar nu poți lumina pe altele. Vederea e similară, dar noaptea îți trebuie ochelari mai buni și nici nu ai o haină să pui pe tine în caz că ți-e frig.

Atât!

Pwp, pa!

Dă-o mai departe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *